Subscribe:

Labels

vineri, 25 noiembrie 2016

Continuare

  Da, acu' te gândeşti că a trecut atât de mult timp şi n-ai înţeles nimic de fapt, iţi faci din ce în ce mai mulţi nervi şi în curând o să îţi pierzi minţile.
  Ei n-au nicio şansă, sunt fără speranţă, degeaba te speteşti să-i faci să inţeleagă, n-au niciun obiectiv.   Dacă ai curajul să ii întrebi care e continuarea, ce fel de rost au ei s-ar putea să nu ieşi intreg, psihiatric vorbind, crede-mă, am fost la limită.
  Frate, cel mai grav e că trăieşti printre ei, inevitabil te vei molipsi. Tu te lupţi, te cred, dar eşti Don Quijote, armele tale-s de carton, Oare nu se intreabă niciunul de ce mama dracu' trăieşte, ce rost are?
  Răspunsul este evident şi absolut nu. În momentul când discuţia duce către subiectul menţionat creierul lui percepe asta ca pe o ameninţare, creierul uman percepe jena ca pe o ameninţare şi devine, evident, defensiv ofensându-te .
  De fapt, cred că majoritatea cunoscuţilor tăi suferă de un sindrom ce n-are rost să-l numesc că ei oricum nu au de unde şti de el, ăla de creierul lor le spune că nu-s proşti, le dă incredere şi astfel ei se supraestimează când de fapt nu ştiu căcat. Se aplică zicala "oamenii proşti habar n-au că-s proşti".
 Bun, spuneam că ei nu au nici măcar curiozitatea să se întrebe de ce trăiesc, pe bune, ce rost ai tu ca om? E o idee care mă obsedează de când bate soarele.
 "Trăieşte, înmulţeşte-te şi mori"? nu boss, nu ăsta-i scopul tău. Adică ia cana de exemplu, cana există ca să torni chestii pe gât mai uşor, să nu trebuiască să lingi apa din baltă ca prietenii necuvântatori, Tu?  Ce fel de beneficiu aduci tu planetei? Ai impresia că ajuţi cu ceva universul? Dacă nu ai exista tu nu s-ar schimba nimic, râurile tot ar curge, pădurile tot verzi ar fi, leul tot rege in junglă. Deci, ce rost ai?
 Te gândeşti că a trecut mult timp de când îţi pui întrebări de genul şi logic ar fi să ai răspunsuri dar nu, tu nu înţelegi nimic când restul par să aibă deja raspunsurile. Ce dracu, iei în calcul şi faptul că tu ai putea fi prostul suprem şi-ţi întrebi colegul de la birou dacă el are gânduri la fel de negre. După ce soarbe o gură satisfăcătoare de cafea, îţi răspunde sec că ce nu îl interesează nu îl poate afecta,
  Punct!